Feeds:
Articole
Comentarii

Archive for Iulie 2010

Din iunie (21-30)

Celelalte apariţii ale lunii iunie. În total, paisprezece volume, ceea ce mi se pare excepţional. Este satisfăcută pofta de lectură a oricui.

O subliniere. Printr-o fericită coincidenţă, scriitorul Manuel Vázquez Montalbán se întâlneşte în această înşiruire de cărţi cu personajul pe care prietenul său Andrea Camilleri l-a botezat după numele său, comisarul Salvo Montalbano.

Nemira, colecţia Suspans

Andrea Camilleri, Câinele de teracotă (Il cane di terracotta, 1996), traducere de Emanuel Botezatu

Polirom, seria Maigret

Georges Simenon,
Maigret şi femeia nebună
(La folle de Maigret, 1970), traducere de Nicolae Constantinescu

Art, seria de autor Montalbán

Manuel Vázquez Montalbán, Eu l-am ucis pe Kennedy (Yo maté a Kennedy, 1972), traducere de Ileana Scipione

Eu l-am ucis pe Kennedy a apărut iniţial în 2005, la Editura Fabulator, în colecţia Maeştrii genului poliţist. Traducerea era aceeaşi, dar Ileana Scipione semna şi o consistentă Prefaţă la prima ediţie a «Seriei Carvalho» în România.

Litera, colecţia Thriller

Clive Cussler & Grant Blackwood, Aurul spartanilor (Spartan Gold, 2009), traducere de Patricia Neculae

George Arion continuă să analizeze cu tenacitate Scena crimei în «Jurnalul naţional» din fiecare duminică. Astfel, în 27 iunie se opreşte la Aurul spartanilor, romanul scris de Clive Cussler şi Grant Blackwood, despre care zice:

Fiecare pagină înseamnă noi peripeţii uimitoare. E poate prea mult pentru un singur cuplu de eroi. Dar autorii nu se sinchisesc de verosimilul acţiunii şi inventează cu frenezie cât mai multe situaţii tensionate. Naraţiunea lor e modestă din punct de vedere literar, dar are o mare priză la un anumit public, neinteresat de sondaje în psihicul uman şi de revelarea unor adevăruri profunde despre om.

Dincolo de aprecierile la obiect, pe marginea cărţilor, recenziile sunt presărate cu observaţii care schiţează o modalitate de a construi un roman poliţist, o structură, dacă nu chiar o ars poetica proprie. În pasajul de mai sus, de pildă, sunt amintite cîteva trăsături necesare unui text valoros: verosimilitatea, calitatea literară şi analiza psihologică. Nu-i recomandabil să întreci măsura, să o iei pe mirişte, nici să scrii plat, searbăd sau să construieşti fantoşe, personaje goale pe dinăuntru.

Până şi tabieturile de lectură ale lui George Arion se întreţes în aceste texte critice. Iata un fragment aflat la depărtare de câteva rânduri de cel dinainte: «Poţi să parcurgi Aurul spartanilor pe o plajă unde răsună muzica şi te înconjoară copii gălăgioşi, fără să pierzi ceva din desfăşurarea întâmplărilor din roman. E secretul celor care urmăresc în primul rând succesul comercial – nu te solicită.»

Ni oferă ceva mai mult de o judecată neutră, întrezărim o parte din cel care să găseşte în spatele slovelor.

Interes constant faţă de policier există şi la «Ziarul de duminică», suplimentul online al «Ziarului financiar», fie că este vorba de articole, recenzii sau fragmente în avanpremieră. În 24 iunie, Stelian Ţurlea semnează o cronică, Pe urmele unei conspiraţii, la David Baldacci, Clubul Camel (RAO, 2010, traducere de Laura Maria Berteanu; The Camel Club, 2005).

Bloguri. Se cuvine să încep cu două tinere autoare: Oana Stoica-Mujea şi Ivona Boitan. Subiectele lor sunt, evident, diverse, nu situate cu precădere în arealul romanului poliţist. Dar însemnările merită atenţia dacă vrei să le cunoşti dincolo de un nume tipărit pe o copertă. Desigur, afli şi că, în 12 iunie, Ivona Boitan a fost invitată la emisiunea Art Cultura, moderată de Dan Pârvu pe RFI România, unde a vorbit despre Ecourile romanului «Hoţii de timp».
Cât despre Oana Stoica-Mujea, policierul pe care îl scrie în serial pentru situl PRwave, Inocentul, a ajuns la episodul cu numărul treisprezece.

Am găsit câte ceva şi pe alte bloguri. Lucruri demne de atenţie.
Cronologic, ar fi în 7 iunie o cronică intitulată Cine-a scris?, semnată de bhuttu pe blogul său, I and I. Cartea este O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopţii (Editura Trei, colecţia Fiction Connection, 2005, traducere de Constantin Dumitru-Palcus; The Curious Incident of the Dog in the Night-Time, 2003), a lui Marc Haddon.

În 10 iunie, Dragoş C. Butuzea (Chestii livreşti) face un duo cu Strelnikov (Tlön Society) şi vorbesc despre policier. Surprinzător, acesta din urmă nu-i un fan al genului.
Dragoş C. Butuzea: «romanul poliţist e’un univers aparte, paralel cu literatura gâfâitoare din mainstream.» Strelnikov: «e interesant că atâţia Autori Mişto [de la Poe la Eco, şi mai ales the great Jorge Luis] au fost complet obsedaţi de genu ăsta.»

Pretorianul şi consoarta lui, Pretoriana, animatorii unui Blog Cafe, scriu, în 21 iunie, despre prima parte a trilogiei lui Stieg Larsson, Bărbaţi care urăsc femeile (Editura Trei, colecţia Fiction Connection, 2008, traducere de Elena-Maria Morogan; Män som hatar kvinnor, 2005).

Nemirabooks este un blog scris de cititorii editurii – o fericită idee de marketing, constând din închegarea unei comunităţi. Există şi motivaţii. Cei care participă beneficiază de reduceri.
O listă cu volumele comentate, Tasha Alexander din colecţia Damen Tango, celelalte din Suspans:
* în 7 iunie, summer despre Dan Kavanagh, Duffy sau cu stangu-n dreptu’ (2005, traducere de Gabriel Stoian; Putting the Boot In, 1985);
* în 16 iunie, Mariana Popit despre Tasha Alexander, Sezonul otravit (2007, traducere de Marina Radu; A Poisoned Season, 2007);
* în 21 iunie, Şerban Cornel despre Elmore Leonard, În camera lui Honey (2010, traducere de Ruxandra Vişan; Up in Honey’s Room, 2007);
* în 22 iunie, Theodora Petcan despre Ann Granger, Misterul morţii din strada Jubilee (2004, traducere de Gabriel Stoian; Asking for Trouble, 1997);
* în 23 iunie, Monytza Stoica despre John Sandford, Legile crimei (2006, traducere de Bogdan Marchidanu; Rules Of Prey, 1989).

Întâmplându-se la începutul lui iunie, în ziua de cinci a lunii, pentru a fi exact, era cât pe-aci să uit un eveniment. Deoarece aşa poate fi considerată participarea scriitorului George Arion la Suspans în port, o seară în care patru autori europeni de policier au fost invitaţi să vorbească despre acest gen literar la bordul unei foste nave de luptă, acum lăsată la ancoră în cheiurile din Rotterdam. Ceilalţi trei sunt necunoscuţi nouă: Leif Davidsen, din Danemarca, Radka Denemarková, reprezentând Cehia, şi Edith Kneifl, din partea Austriei. Am găsit fotografii pe situl Ambasadei României la Haga.

Anunțuri

Read Full Post »

%d blogeri au apreciat asta: