Reuşesc, în sfârşit, să reiau încercarea de a crea o panoramă a policierului, thrillerului şi romanului de spionaj. Cărţi, articole în presă, comentarii pe bloguri, mă străduiesc să le adun pe toate, să ofer informaţii cât mai cuprinzătoare. Dacă n-am aflat de ceva, nu ezitaţi să mă înştiinţaţi. Vă mulţumesc de pe acum.
Lista cu noile titluri se găseşte în pagina intitulată Apariţii 2011, la care se poate ajunge din partea de sus a blogului.
În presă, George Arion continuă să fie principalul animator, cu neobosita rubrică Scena crimei, susţinută necontenit din 2006 în cotidianul ‹Jurnalul naţional›. Articolul din 5 iunie se ocupă de primul caz al lui Theodore Boone, puştiul avocat (RAO, 2011, traducere de Ianina Marinescu; Theodore Boone: Kid Lawyer, 2010), cu care John Grisham deschide o serie destinată adolescenţilor.
Atmosfera din cartea lui Grisham aminteşte de cea din romanul lui Mark Twain care istoriseşte păţaniile poznaşului Tom Sawyer. Facem cunoştinţă tot cu o urbe patriarhală în care fărădelegile sunt rare, iar omorurile şi mai puţine, şi de aceea provoacă perplexitatea. Relaţiile dintre adulţi şi copii sunt surprinse cu o deosebită fineţe, reliefându-se spiritul educaţiei americane de a încuraja, de la cele mai fragede vârste, iniţiativele şi urmărirea unui scop bine definit în viaţă.
Cartea lui Grisham poate fi pusă cu încredere în bagajele pregătite pentru vacanţa care se apropie. Merită să fie citită.
În aceeaşi zi de început de iunie şi în acelaşi spirit, ziarul ‹Adevărul› publică un interviu cu Cătălin Tolontan, prezentându-l astfel pe redactorul-şef al ‹Gazetei sporturilor›: «Jurnalistul de 42 de ani spune că face parte dintr-o generaţie ale cărei repere au fost cărţile lui John Grisham şi pelicule ca Toţi oamenii preşedintelui.»
Iată contextul în care apare numele autorului american:
Faptul că ai avut şi mintea creativă pentru scriitură, şi mintea exactă pentru business ţi-a sporit independenţa jurnalistică?
Nu. Proba integrităţii se dă permanent, şi când câştigi 50 de euro – cum câştigam la începutul anilor ’90 –, şi când câştigi mai mult. Ce m-a ajutat a fost că am trăit în ceea ce nu vreau să se oprească niciodată: într-un vis, într-o utopie. Una construită din primul manual de jurnalism publicat în România, din cărţile lui John Grisham, din filmele americane despre presă. Generaţia mea aşa a învăţat meseria asta, alte repere n-am avut.
Dialogul iscat de Ana-Maria Onisei e de citit în întregime. Eu îmi voi mai aminti de cum a fost pălmuit de tatăl său, de întâia lui amintire din copilărie, de cum a zbughit-o pe scări după ce şi-a lăsat primul articol la ‹Gazeta sporturilor›, de ceea ce l-a schimbat în timpul unei intervenţii pe cord. Povestind despre aceasta, zice la un moment dat: «…se pornea şi oprea inima cum voia Enterul.» Ar fi fost un frumos titlu. O posibilă metaforă pentru un gând care străbate discuţia: relaţia dintre spirit şi materie. Sau, cu vorbele lui Cătălin Tolontan, despre cum «semantica lasă loc undei».
‹Ziarul de duminică› îşi menţine săptămână de săptămână interesul pentru zona policierului. În numărul din 10 iunie, Stelian Ţurlea încearcă să afle Ce se întâmplă când o răpeşti pe preşedinta Americii… Răspunsul poate fi găsit în romanul Doamna preşedintă (Trei, 2011, traducere de Marie-Jeanne Vasiloiu; Presidentens valg, 2006), al unei cunoscute scriitoare din valul nordic – Anne Holt. În final, verdictul : «Un remarcabil policier.»
Cu episodul al cincilea, George Arion pare să-şi încheie în acest număr al ‹Ziarului de duminică› serializarea unei «piese [de teatru] mortale», Amintiri din livada cu meri.
Blogurile.
Andra Pavel este înflăcărată de suspansul şi de povestea de iubire din Traficantul de umbre (Ramirez Books & Tritonic, 2011), recentă apariţie semnată Monica Ramirez: «O carte pe care am savurat-o, o carte care m-a ținut trează vreo două nopți, un roman despre care nu voi putea spune vreodată suficient.»
Comentând un alt titlu nu demult publicat, Ucideţi generalul (Tritonic, 2011), de Bogdan Hrib, Horia Gârbea speră «că autorul său se va îndrepta și spre lucrări mai ambițioase tematic». Adaugă în continuare: «Ucenicia și-a făcut-o, talent are, ar fi poate timpul unei schimbări.»
La Nemirabooks, blog scris de cititorii editurii, există un text de Alexandru Trandafir despre Sora cea mică (Nemira, 2011, traducere de Adriana Bădescu; The Little Sister, 1949) de Raymond Chandler.
P o l i c i e r 