Alertele de la Google mi-au adus la cunoştinţă că undeva au apărut Zece oameni dubioşi pentru Agatha Christie. Am pornit pe urmele lor şi aşa am ajuns pe blogul lui George Roşu. Ce am găsit eu acolo vă invit şi pe dumneavoastră să găsiţi. E de văzut şi de citit. Merită. Zic eu.
 |
Când au intrat vorbele în desenele tale?
Nici nu am observat, cred că erau pe acolo. Dar uneori erau trecute ca titlu. Nu ştiu când au cucerit teren.
Dacă ar fi, prin absurd, să renunţi la ceva, la ce ai renunţa: la vorbe sau la obiectele desenate?
La vorbe. Şi la absurd. Oricum e ciudat sa îi zici desen unei planşe cu text. Dar eu aşa le zic. Absurdul are succes dar e prea mult uneori. La fel ca şi sarcasmul.
Mi-a plăcut bucata asta, ruptă dintr-un dialog provocat de Dan Pleşa, care i-a curatorizat/ curatizat/ curatorisit/ curat, în fine, i-a fost curator la o expoziţie de anul trecut.
P o l i c i e r 
Lasă un răspuns