Concursul de romane poliţiste la final

Evident, este vorba de singurul asemenea concurs de la noi, pe care de altfel l-am şi anunţat, cel organizat de Editura Ministerului Afacerilor Interne. Cum precizam, s-a adresat doar «personalului activ» din minister, adică numai angajaţilor. Este foarte bine şi aşa.

Jurizarea s-a încheiat şi a fost anunţat clasamentul:

locul I – 90 de puncte,
Omul de legătură de Cristina Clinci (Inspectoratul de Poliţie Judeţean Prahova);

locul al II-lea – 75 de puncte,
Roşu transfrontalier de Mariana Cenea (Inspectoratul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Timişoara, Serviciul Teritorial al Poliţiei de Frontieră Mehedinţi);

locurile al III-lea şi al IV-lea – 60 de puncte,
China, maybe! (O crimă în stil mafiot) de dr. Cătălin-Marius Scărlătachi (Direcţia Medicală, Centrul Medical Judeţean Vaslui) şi
Promisiunea de joi de Gina Zaharia (Inspectoratul de Poliţie Judeţean Buzău, Serviciul Rutier);

locul al V-lea – 25 de puncte,
Dormi în pace, tanti Leana! de Marius-Aurel Csenger (Inspectoratul de Poliţie Judeţean Timiş, Serviciul Cabinet, Compartimentul Relaţii Publice, Secţia 10 Rurală Făget, Post Poliţie Dumbrava).

Punctele au fost acordate de o comisie de jurizare, însă membrii acesteia nu sunt amintiţi în anunţul editurii. Mi-ar fi plăcut să aflu numele celor care au hotărât clasamentul, mai ales dacă printre ele s-ar fi regăsit cel al unui autor cunoscut. În acest caz, ar fi fost şi o dovadă de mândrie. Să nu uităm că printre invitaţii saloanelor de carte organizate de MAI s-au numărat mai mulţi autori ai genului.

Mi-ar mai fi plăcut să ştiu şi câte texte au primit organizatorii; nu pentru a lega importanţa concursului de un număr (importanţa ţine de calitate), ci pentru a vedea cât interes de a scrie roman poliţist există (desigur, printre angajaţii ministerului, în lipsa unui concurs adresat oricui doreşte să participe.)

Revenind la câştigători, se observă că pentru primul loc nu a existat vreo dispută, romanul Cristinei Clinci situându-se faţă de următorul la o distanţă liniştitoare. Cât despre ceilalţi finalişti, sper că nu vor abandona lupta şi la următoarea ediţie a concursului îi vom regăsi cât mai aproape de poziţia întâi.

Festivitatea de premiere se va desfăşura în cadrul Salonului de carte juridică, poliţistă şi civică al MAI, ediţia a XVII-a (6-9 noiembrie, Centrul Cultural al MAI). Remarc uşoara schimbare a titlului manifestării – în anunţul concursului apărea «Salonul de carte juridică, civică, poliţistă şi administrativă» –, cartea poliţistă părând a fi crescut ca importanţă.

Editura ne mai anunţă că romanul de pe locul I, Omul de legătură de Cristina Clinci, va apărea în colecţia Police Club, care se va relua după o îndelungată pauză.

Read Full Post »

Concurs de romane poliţiste

Editura Ministerului Afacerilor Interne organizează un concurs de romane poliţiste adresat «personalului activ» din cadrul ministerului. Pot lua parte, adică, doar propriii angajaţi (nu şi pensionarii lor, după cum se pare). Chiar dacă există această îngrădire în privinţa participanţilor, iniţiativa este cu totul lăudabilă.

Să nu uităm că înainte de 1990 colecţiile specializate îşi găseau nu puţini colaboratori printre ofiţerii Miliţiei şi ai Securităţii, iar unii dintre ei au ajuns să-şi facă un nume ca autori de proză poliţistă sau de spionaj. Traian Tandin şi Olimpian Ungherea ar fi reputate exemple, dar nu singurele.

Pe de altă parte, acesta este şi singurul asemenea concurs de la noi. Anunţat la începutul lunii, se încheie la sfârşitul ei. Va urma jurizarea, apoi publicarea şi lansarea volumului la Salonul de carte juridică, civică, poliţistă şi administrativă, organizat de minister şi ajuns anul acesta la ediţia a XVII-a.

Mai mult, concursul face parte dintr-un proiect cu bătaie lungă, ce-şi propune să participe la revigorarea romanului poliţist românesc, iar reluarea de către Editura MAI a colecţiei Police Club, întreruptă în urmă cu aproape zece ani, înseamnă doar un prim pas.

Cartea unui veteran al genului — Tudor Negoiţă, Legea celui mai tare a apărut în anul 1994 în colecţia Police Club.

Read Full Post »

Zece oameni dubioşi pentru Agatha Christie

Alertele de la Google mi-au adus la cunoştinţă că undeva au apărut Zece oameni dubioşi pentru Agatha Christie. Am pornit pe urmele lor şi aşa am ajuns pe blogul lui George Roşu. Ce am găsit eu acolo vă invit şi pe dumneavoastră să găsiţi. E de văzut şi de citit. Merită. Zic eu.

Când au intrat vorbele în desenele tale?

Nici nu am observat, cred că erau pe acolo. Dar uneori erau trecute ca titlu. Nu ştiu când au cucerit teren.

Dacă ar fi, prin absurd, să renunţi la ceva, la ce ai renunţa: la vorbe sau la obiectele desenate?

La vorbe. Şi la absurd. Oricum e ciudat sa îi zici desen unei planşe cu text. Dar eu aşa le zic. Absurdul are succes dar e prea mult uneori. La fel ca şi sarcasmul.

Mi-a plăcut bucata asta, ruptă dintr-un dialog provocat de Dan Pleşa, care i-a curatorizat/ curatizat/ curatorisit/ curat, în fine, i-a fost curator la o expoziţie de anul trecut.

Read Full Post »